Astăzi, 12.11.2021, se implinesc 100 de ani de la nașterea doamnei
Elena Nită Ibrian. La Piatra-Neamț au avut loc în ultimele luni multe
acțiuni dedicate bunei doamne, de exemplu, o expoziție excepțională de cămăși românești. Maria Tamaş tocmai
mi-a scris un mesaj: "Aceste cămăși au fost cusute de "fete" din
"Șezătoarea de Piatră" pentru a o omagia pe Elena Niță Ibrian. Cămășile
au fost cusute după izvoade donate de Elena Niță Ibrian Muzeului de
Etnografie. De asemenea, va avea loc în această zi la mormântul doamnei
Ibrian o slujbă de pomenire organizată de Complexul Muzeal Piatra
Neamț. Iată că nu se uită valorile."
 |
| Maria Tamas, Gabriela Mihaela Pruteanu si doamna Elena Nita Ibrian |
Tot mai des, modul de viaţǎ bazat pe o alimentaţie naturală cu alimente netratate termic este prezentat în mod eronat (în presǎ şi în mediul virtual), ca fiind ceva cu totul nou, absolut modern şi trendy, ceva ⸲⸲tocmai” descoperit. Dar acest lucru nu este adevǎrat, hrana vie are la noi în ţară, tocmai datoritǎ doamnei Elena Niţǎ Ibrian (12.11.1921-09.09.2009) - adevărata iniţiatoare a mişcării raw food din România, o tradiţie lungǎ.
Povestea doamnei Ibrian este dǎtǎtoare de speranţǎ, întǎrindu-i în special pe cei care s-au decis sǎ învingǎ, cu ajutorul regimului de viaţǎ cu hrana vie, o boalǎ grea. Acest om s-a îmbolnǎvit atât de grav de cancer, la o vârstǎ fragedǎ şi, totuşi, a reuşit sǎ se vindece şi sǎ trǎiascǎ mai departe peste şaizeci de ani, numai cu simpla hranǎ neprelucratǎ termic. Nu a mai cunoscut durerile, disperarea sau frica, pe care orice boalǎ gravǎ le aduce cu sine, reuşind chiar sǎ ducǎ o viaţǎ frumoasǎ şi binecuvântatǎ, în slujba oamenilor bolnavi, bǎtrâni şi sǎraci. Fiecare zi din viaţa acestei doamne, este un exemplu de necontestat cǎ hrana vie nu este doar un mod de alimentaţie, doar o simplǎ dietǎ la modǎ, ci poate fi chiar o metodǎ de tratament sau un adevǎrat mod de viaţǎ. Iar prin viaţa sa exemplarǎ, doamna Elena Niţǎ Ibrian, ne-a demonstrat tuturor ce înseamnǎ sǎ fii cu adevǎrat un om bun, un OM, aşa cum ne-a gândit de fapt Dumnezeu pe noi toţi atunci când ne-a creat.
La sfârșitul anului 2016, după o noapte cu vise venite din lumea îngerilor, am avut viziunea unei cărți cu fotografii frumos colorate, în care să fie publicate măcar o parte din rețetele bunei doamne Ibrian şi din poveștile minunate despre viaţa ei, despre hrana vie și despre puterea vindecătoare de excepție a unei vieţi naturale. Am avut însă nevoie de 5 ani pentru a finaliza acest proiect de suflet, și tocmai astăzi, exact în ziua în care doamna Ibrian ar fi împlinit 100 de ani, cartea despre buna doamnă pornește în lumea largă....
Cartea conţine nu numai poveşti de suflet, cu şi despre inegalabila doamnǎ a ⸲⸲bucǎtǎriei fǎrǎ foc”, ci atât reţete din bucătăria creativă, cât şi reţete de hrană vie.
Cartea, disponibilă deocamdată doar în format electronic, poate fi comandată AICI (click).
Să ne fericim cu toții astăzi că am fost cu adevărat binecuvântați, având privilegiul de a o cunoaște pe doamna Ibrian, și să-i ducem lumina și mai departe, cu spor și multă bucurie.
La
final, încă o notă personală: Ziua de 12 noiembrie are însă pentru mine
o însemnătate deosebită la puterea a doua, ca o sabie cu două tăișuri
sau cele două fețe ale aceleiași medalii: pe de o parte, este ziua în
care doamna Ibrian a venit pe lume, ca să ne aducă atâta lumină, iar pe
cealaltă parte, este în același timp exact și ziua în care Wilhelm Fiebiger (click aici pt. postarea de la centenarul lui Willi) a
părăsit această lume, luând o mare parte de lumină cu el. O mare
lecție, direct de la Sursa Surselor: bucuria și suferință sunt mereu împreună, strâns împletite una cu alta, îmbrățișate voluptos în dansul etern al vieții și morții...
Cu drag si din toata inima,
Luana (Mimi) Walter
