Astazi, cand se implinesc 92 de ani de
la nasterea doamnei Elena Nita Ibrian, ma gandesc cu multa tristete, la
cate lucruri frumoase si intelepte ar mai fi avut buna doamna de
spus.... Am
recitit de curand interviurile date de doamna Ibrian si articolele
scrise despre domnia sa (din pacate foarte putine). Chiar si dupa mai
multi ani, nu si-au pierdut absolut nimic din actualitate. Atata
bun-simt, logica si claritate nu veti gasi astazi decat pe putine
bloguri sau
site-uri care sunt dedicate unei alimentatii sanatoase. Atata suflet cat
a pus doamna Ibrian in tot ceea ce a facut, mai rar. Doamna Ibrian nu a
avut nevoie nici sa vanda produse sofisticate si nici sa se prezinte
altfel decat a fost cu adevarat: un om simplu de la tara, autentic, cu
un suflet plin de dragoste de Dumnezeu si de oameni. Va rog mult, mult
de tot sa nu o uitati pe buna doamna, care ne-a lasat o mare comoara. Si
tare mare pacat ar fi sa lasam sa se aleaga praful de ea!
Ii dau astazi iar cuvantul, cu mult respect si recunostinta, doamnei Elena Nita Ibrian:
"Am pus suflet
din sufletul meu in aceste randuri cu gandul la om si la sanatatea
acestuia. Cand de mult voi fi oale si ulcele, ma voi bucura de acolo, de
sus, de sanatatea generatiilor viitoare care vor fi fericite ca sunt
sanatoase si pline de voie buna, urmand un regim de viata natural, dupa
exemplul vietii mele. Acum cand am trecut de pragul celor optzeci de
ani, sunt bucuroasa sa stiu ca am lasat ceva folositor pentru cei ce vin
dupa mine!"
"Imi place sa
fac numai bine in jurul meu, sa ajut pe oricine are nevoie. Daca-ti
petreci viata tot adunand si scazand, daca-ti mananci timpul
calculandu-ti argintii, esti cel mai sarac om, esti cel mai napastuit
suflet. Saracia sufleteasca, grija si obsesia agoniselii nu fac inima
curata si nici nu aduc liniste. Este o vorba care zice sa lasi fiecarei
zile grijile ei, sa nu te agiti planuind prea multe, sa nu faci socoteli
pe care nu le poti implini. Dumnezeu are grija de toti si de toate
creaturile Lui. El singur tine cantarul si da fiecaruia dupa cum a
trait. Mie nu mi-e frica de moarte, pentru ca ma simt implinita cu tot
ceea ce am facut. Sicriul cumparat acum saizeci de ani e inca in pod. Ma
asteapta. Stiu ca nu acela este sfarsitul. Stiu ca viata asta nu se
rupe odata cu moartea. Ceva trece si dincolo. Si cred ca daca voi ajunge
acolo, tot cu plantele am sa ma ocup, ca si pe acolo trebuie sa fie
flori si ierburi."
........
„Nici eu n-am o curte prea mare, n-am o gradină în care să-mi cultiv
toate legumele de care am nevoie, dar ştiu să caut în piaţă ceea ce este
natural şi sănătos. Nu mă las niciodată atrasă de produsele făţoase şi
mari, lucioase şi colorate. Se vede de departe că au fost stropite cu
cine ştie ce substanţe, că au fost forţate să crească aşa. Sunt bune de
pus în fotografii, dar nu în farfurie, pentru că sunt sărace în
substanţe nutritive. În schimb, merişorul pe care-l are de vânzare o
bătrânică rătăcită, parcă, în piaţă, măruţul acela mic şi sfrijit, dar
cu miros şi gust delicios, poţi fi sigur că este aşa cum l-a lăsat
Dumnezeu. N-a fost pompat cu îngrăşăminte şi chimicale. Primul meu sfat
este să vă feriţi de ceea ce este fals în alimentaţie, de lucrul
contrafăcut. Duceţi-vă la piaţă şi nu în marile magazine, unde se
comercializează exclusiv produse de import. Încetul cu încetul, veţi
învăţa să alegeţi şi vă veţi obişnui să mâncaţi sănătos.
Pare greu
până te apuci să le faci, dar după ce te-ai obişnuit, e floare la
ureche. Câştigi viaţă mâncând natural, câştigi sănătate, putere de
lucru, bună dispoziţie şi încredere în tine.”
........
Tare frumos a povestit domnul Tudor Cires intr-un articol aparut in
jurnalul.ro:
"La Piatra-Neamt, o octogenara ne propune sa descoperim tainele
bucatariei fara foc, gustand din bucatele presarate cu petale de
trandafir si promisiuni de viata lunga si sanatate.
Casa mirosea a floare incremenita in ierbar. Sau a seara, pe campul abia
cosit. Daca ai fi inchis ochii, zidurile ar fi disparut si parfumul
asta dulce-uscat te-ar fi prins in vartejul lui. Totusi, dincolo de
usa, de geamuri, de pereti, orasul se zbatea in bratele burnitei de
sfarsit de toamna. Ma nimerisem in Piatra-Neamt, acasa la Elena Nita
Ibrian - cunoscuta "combatanta" a "bucatariei fara foc" - chiar de
ziua domniei sale.
"E zi mare pentru mine, azi inchei primii 85 de ani, de maine
il incep pe-al 86-lea. Ehei, cu multa vreme in urma n-as fi zis ca ating
varsta asta!"
Florile lecuitoare
De fapt as putea incepe din nou relatarea mea cu urmatoarea insemnare: "12 noiembrie 2006 - ziua in care am mancat flori!".
Duc cu lingurita la gura crema cu gust greu de definit, care imbina
sucul de aloe cu nuci zdrobite. Parfumul de toamna tarzie ma invaluie.
Inghit, rand pe rand, petale de galbenele, de crizanteme si de
trandafir. Crude. Proaspete. Dulci-amare, usor salcii.
"Sunt copil de taran" - ma smulge din explorarea mea gustativa doamna Elena Nita Ibrian. "Copiii de tarani sunt indragostiti de plante. Bunicii fereau fiecare buruienuta, pana si pe iarba calcau cu mila." Paradoxal, florile i-au marcat destinul. Mai intai i-au provocat cancerul. "Am
creat 600 de nuante de vopsele vegetale. Dar la astea trebuie vitriol,
acid azotic, oteturi puternice… Nu obisnuiam sa folosesc masca si la
27 de ani s-a prins cancerul de mine. M-au ajutat credinta in Dumnezeu
si regimul de cruditati. Am inceput cu sucuri din plante si-am continuat
cu ceea ce numesc «bucataria fara foc» sau «regimul verde». Au
trecut 58 de ani. Daca as fi mancat «verde» inca din burta mamei, cred
ca nu as mai fi avut de ce sa-mi fac griji ca n-o sa apuc suta de ani!"
Bucataria creativa
Ce alimente se pot manca in stare cruda? "Tot ce este leguma. Ceapa,
prazul, varza. Pe platou aveti varza rasa cu branza. Restul este
decor. Daca o mancare nu are decor, nu te atrage. Cand este aspectuoasa,
o mananci si cu ochii. Totusi, nu indemn pe nimeni sa manance numai
cruditati. Nu se poate deodata totul fara foc. De aceea, eu am scris si
carti de «bucatarie creativa», cu retete care te ajuta sa faci
trecerea mai usor catre bucataria fara foc." De ce este important sa trecem cat mai putin alimentele prin foc? "Fara
enzima, omul moare. Si vitamina este interesanta, dar mai interesanta
este enzima, pentru ca e chiar viata omului. Numai ca la 38°C, enzima
moare. Si, uite, de asta nu trebuie sa gatim cu foc, fiindca ucidem
enzima." Ma imbie din nou sa gust din bucate, exclamand: "Ehei, de mult timp n-am mai mancat preparate gatite cu foc!".
Regim de octogenar
De fapt, ce mananca Elena Nita Ibrian? "Legume crude, fructe, radacini.
Dar si lactate, branzeturi si oua, cate unul la doua zile." Ou? Gatit
cum? "Il fac intr-o tigaita, cu un pic de apa. Sparg oul cand fierbe
apa si il las acolo numai pana se coaguleaza albusul. Galbenusul ramane
crud, rece." Foloseste, de asemenea, sucuri proaspete ("se oxideaza
repede"), fructe in "zahar invertit", iar pentru iarna conserva totul cu
hrean. "Hreanul e o minune a lui Dumnezeu! Si-n dulceata se poate
pune hrean. Nu imprumuta gustul si e cel mai puternic antibiotic pe
care-l cunosc. Pun o frunza de vita-de-vie deasupra, apoi patru suvite
de hrean, in cruce. Tot la borcane pun morcov ras, patrunjel, pastarnac
si catina. Catina egaleaza ginsengul si e mai bogata de cinci ori decat
lamaia in vitamine. Pun catina in miere - la un kilogram de fructe,
patru kilograme de miere."Sfaturile curg unul dupa altul, la fel si retetele, pe care le-am
adunat pentru dumneavoastra. Cat despre mine, nu am putut pleca pana
n-am ridicat paharul cu licoarea aceea care mi-a pus sangele in miscare:
suc de struguri, nefermentat, in care adaugase radacina de hrean. Am
ridicat paharul, urandu-i "La multi ani!"
