vineri, 12 noiembrie 2021

Din comorile doamnei Elena Niţă Ibrian (1921-2009) - O colecţie de reţete din bucătăria creativă, reţete de hrană vie din bucătăria fără foc şi amintiri de suflet adunate şi prelucrate de Luana Walter -

  Astăzi, 12.11.2021,  se implinesc 100 de ani de la nașterea doamnei Elena Nită Ibrian. La Piatra-Neamț au avut loc în ultimele luni multe acțiuni dedicate bunei doamne, de exemplu, o expoziție excepțională de cămăși românești. Maria Tamaş tocmai mi-a scris un mesaj: "Aceste cămăși au fost cusute de "fete" din "Șezătoarea de Piatră" pentru a o omagia pe Elena Niță Ibrian. Cămășile au fost cusute după izvoade donate de Elena Niță Ibrian Muzeului de Etnografie. De asemenea,  va avea loc în această zi la mormântul doamnei Ibrian o slujbă de pomenire organizată de Complexul Muzeal Piatra Neamț.  Iată că nu se uită valorile."

Maria Tamas, Gabriela Mihaela Pruteanu si doamna Elena Nita Ibrian
 Şi cum aş putea eu să sărbătoresc mai bine această zi, decât cu o lansare de carte?! Încercand astfel să îmi arăta iubirea şi recunoştinţa, dar şi pentru a da mai departe, tuturor celor care au nevoie de ajutor, măcar o parte din comorile adunate de doamna Ibrian în peste 60 de ani de muncă în slujba lui Dumnezeu şi a oamenilor.

Tot mai des,  modul de viaţǎ bazat pe o alimentaţie naturală cu alimente netratate termic este prezentat în mod eronat (în presǎ şi în mediul virtual),  ca fiind ceva cu totul nou, absolut modern şi trendy, ceva ⸲⸲tocmai” descoperit. Dar acest lucru nu este adevǎrat, hrana vie are la noi în ţară,  tocmai datoritǎ doamnei Elena Niţǎ Ibrian (12.11.1921-09.09.2009) - adevărata iniţiatoare a mişcării raw food din România, o tradiţie lungǎ.

Povestea doamnei Ibrian este dǎtǎtoare  de speranţǎ, întǎrindu-i în special pe cei care s-au decis sǎ învingǎ, cu ajutorul regimului de viaţǎ cu hrana vie, o boalǎ grea. Acest om  s-a îmbolnǎvit atât de grav de cancer, la o vârstǎ fragedǎ şi, totuşi, a reuşit sǎ se vindece şi sǎ trǎiascǎ mai departe peste şaizeci de ani, numai cu simpla hranǎ neprelucratǎ termic. Nu a mai cunoscut durerile, disperarea sau frica, pe care orice boalǎ gravǎ le aduce cu sine, reuşind chiar sǎ ducǎ o viaţǎ frumoasǎ şi binecuvântatǎ, în slujba oamenilor bolnavi, bǎtrâni şi sǎraci. Fiecare zi din  viaţa acestei doamne, este un exemplu de necontestat cǎ hrana vie nu este doar un mod de alimentaţie, doar o simplǎ dietǎ la modǎ, ci poate fi chiar o metodǎ de tratament sau un adevǎrat mod de viaţǎ. Iar prin viaţa sa exemplarǎ, doamna Elena Niţǎ Ibrian, ne-a demonstrat tuturor ce înseamnǎ sǎ fii  cu adevǎrat un om bun,  un OM, aşa cum ne-a gândit de fapt Dumnezeu pe noi toţi atunci când ne-a creat.

La sfârșitul anului 2016, după o noapte cu vise venite din lumea îngerilor, am avut viziunea unei cărți cu fotografii frumos colorate, în care să fie publicate măcar o parte din rețetele bunei doamne Ibrian şi din poveștile minunate despre viaţa ei, despre hrana vie și despre puterea  vindecătoare de excepție a unei vieţi naturale. Am avut însă nevoie de 5 ani pentru a finaliza acest proiect de suflet, și tocmai astăzi, exact în ziua în care doamna Ibrian ar fi împlinit 100 de ani, cartea despre buna doamnă pornește în lumea largă....

Cartea conţine nu numai poveşti de suflet, cu şi despre inegalabila doamnǎ a ⸲⸲bucǎtǎriei fǎrǎ foc”, ci atât reţete din bucătăria creativă, cât şi reţete de hrană vie.

 

Cartea, disponibilă deocamdată doar în format electronic,  poate fi comandată AICI (click)

Să ne fericim cu toții astăzi că am fost cu adevărat binecuvântați, având  privilegiul de a o cunoaște pe doamna Ibrian, și să-i ducem lumina și mai departe, cu spor și multă bucurie.

La final, încă o notă personală: Ziua de 12 noiembrie are însă pentru mine o însemnătate deosebită la puterea a doua, ca o sabie cu două tăișuri sau cele două fețe ale aceleiași medalii: pe de o parte, este ziua în care doamna Ibrian a venit pe lume,  ca să ne aducă atâta lumină, iar pe cealaltă parte, este în același timp exact și ziua în care Wilhelm Fiebiger (click aici pt. postarea de la centenarul lui Willi) a părăsit această lume, luând o mare parte de lumină cu el. O mare lecție, direct de la Sursa Surselor: bucuria și suferință sunt mereu împreună, strâns împletite una cu alta, îmbrățișate voluptos în dansul etern al vieții și morții...

Cu drag si din toata inima,

Luana (Mimi) Walter

 


 

 

 

miercuri, 3 iulie 2019

Din bucataria creativa: Supa crema de ciuperci

Ieri au avut copiii pana dupa-amiaza tarziu scoala, a fost foarte cald si nu am vrut sa stau mult in bucatarie si sa mai produc si eu caldura suplimentara in casa, asa ca am facut la pranz pentru mine si sotul meu supe crema de ciuperci. Da, nu am scris gresit "supe", caci nu am facut doar o supa, ci doua: o supa raw vegan si o supa vegana, fara gluten, fiarta un timp foarte scurt.

Ambele retete sunt in general extrem de rapide, din categoria "pregatire in cel mult jumatate de ora". Si foarte ieftine, eu am platit pentru ingredientele bio aproximativ 5,30€.

 Reteta din bucataria creativa a doamnei Elena Nita Ibrian o scriu mai jos, reteta raw, o public pe blogul "Hrana vie"  (linkul AICI).

Supa crema de ciuperci 


Ingrediente:
- 5 ciuperci mari, taiate cubulete;
- 2 linguri de faina de mei (despre beneficiile meiului am scris pe larg AICI);
- o ceapa mijlocie;
- usturoi dupa gust;
- marar, cateva cozi de ceapa verde, ulei de masline, sare, piper si apa.
Mod de preparare: 

Se face un sos (care nu are nimic de-a face cu clasicul rantas, cel mai mare dusman al ficatului!): se pune intr-o oala uleiul, se adauga faina de mei, jumatate din cantitatea de ciuperci si ceapa. Se amesteca si abia apoi se aprinde focul, se lasa 1-2 minute (pana incepe sa se incinga), dupa care incepe sa se adauge treptata apa. Se pune atata apa pana se obtine consistenta dorita, iar cand incepe sa fiarba, se inchide imediat focul. Se lasa putin sa se raceasca si se adauga restul de ciperci, usturoiul, ceapa verde si mararul.
Sus, supa gatita - jos, supa raw vegan

vineri, 30 decembrie 2016

In memoriam Elena Nita Ibrian - Piatra Neamt, noiembrie 2016

De cateva zile, trebuie sa ma gandesc aproape permanent si extrem de intens la doamna Elena Nita Ibrian. Caci de-abia acum, la sfarsitul anului, mi-am dat seama, ca anul acesta s-au implinit 7 ani de cand buna doamna a plecat, iar noi toate, am fost asa de prinse fiecare cu viata ei, ca nu a ajuns niciuna dintre noi sa scrie macar cateva randuri si pe acest blog. Asa ca astazi doresc eu sa cer iertare, in primul rand bunei si frumoase doamne, si incerc sa recuperez. Cu o poveste pe masura, zic eu....
Eu nu mai cred de foarte mult timp in "intamplare", dupa parerea mea, nimic nu se intampla in viata aceasta in mod intamplator. Iar ultima poveste legata de doamna Ibrian demonstreaza cel mai bine acest lucru: caci astazi, mi-a facut cumva chiar doamna Elena Nita Ibrian personal, printr-o inspiratie ingereasca trimisa mie (caci altfel cum ar fi fost posibil, sa dau eu, in infinitatea internetului si in limitele atat de inguste ale timpului meu petrecut in fata calculatorului, taman peste un filmulet pe youtube cu numai 14 vizionari??), "cunostinta" cu cativa oameni EXTRAORDINARI. Niste oameni pe care i-am asteptat si i-am cautat neincetat din 2010 incoace, caci stiam in sufletul meu ca ei EXISTA, dar nu stiam nici cine sunt, nici nu unde se afla, nici ce fac. Si totusi parca ne cunoastem de-o vesnicie, peste timp si spatiu, exact cum a fost si cu doamna Ibrian......

M-am bucurat tare mult sa vad ca sunt inca multi, multi oameni care nu au uitat-o pe doamna Ibrian, care ii sunt si mai departe profund recunoscatori si-i poarta in continuare amintirea in inima si-n suflet. M-am simtit in al noulea cer afland ce lucruri faine fac acesti oameni, in ciuda tuturor greutatilor de care se lovesc: unde este vointa, este si o cale.... Le-am simtit iubirea si recunostinta si mi-am umplut si eu sufletul cu nadejdea si lumina din sufletele lor. Va multumesc oameni frumosi, minunati si buni (in primul rand Mariei Tamas, Gabrielei Pruteanu si Antoanelei Iordache )!



Draga doamna Tamas, aveti mare, mare dreptate: a cam venit vremea sa facem echipa, sa strangem randurile, sa ne sprijinim unii pe altii. Si tare mult mi-as dori sa-mi pot aduce si eu mica contributie alaturi de dumneavoastra!

Si chiar daca deocamdata nu pot decat sa regret ca nu am banii ca sa cumpar casa doamnei Ibrian, si chiar daca momentan nu-mi ramane decat sa-mi exprim parerea de rau, pentru faptul ca azilul de batrani a ramas tot numai un vis de-al bunei doamne, exact ca si muzeul etnografic, si chiar daca trebuie sa ma cutremur auzind cat de mult s-a pierdut deja din mostenirea doamnei Ibrian, valori ce nu vor mai putea fi poate niciodata recuperate, totusi am speranta ca va fi candva (curand sper eu!) mai bine: caci oamenii acestia nu stau cu mainile in san privind neclintiti evolutia nu atat de favorabila a lucrurilor. Nu, EI CHIAR FAC CEVA!!!

Cuvintele Mariei Tamas (povestea pasarii colibri la stingerea incendiului), mi se par cea mai potrivita incheiere a acestei postari: "Nu conteaza ce fac altii, noi sa ne facem partea noastra de treaba, sa fim responsabili pentru menirea noastra pe care o avem. Doamna Elena Nita Ibrian a fost un om care si-a facut partea lui de treaba si noi ne straduim pe cat putem sa ne facem partea noastra de treaba"!

Asa sa va ajute Dumnezeu!

miercuri, 27 aprilie 2016

Salata de varza murata cu urzici, papadie si patlagina


 Doamna Elena Nita Ibrian are foarte multe retete cu varza murata si frunze de plante din flora spontana, de exemplu: varza murata cu urzici, varza murata cu papadie, cu patlagina, cu creson samd. Eu obisnuiesc sa pun diferite tipuri de frunze in aceeasi salata, caci de cand locuiesc in Belgia, nu mai am atat de multe plante salbatice la dispozitie (aici este foarte putin natura salbatica, sunt mult prea multe constructii, prea multi oameni, prea multe animale domestice, plus ca aici se stropeste totul masiv, dupa parerea mea, in prostie - in ceea ce priveste agricultura BIO, belgienii sunt cam cu 20 de ani in urma nemtilor!!).

Reteta doamnei Ibrian de salata de varza murata cu urzici:

Ingrediente: 400g varza murata, 3-4 linguri de suc de tarate, 1 fir mare de praz (eu prefer ceapa verde), 200g urzici (sau papadie, patlagina, creson), 1-2 linguri de tarate (eu pun nuci romanesti macinate, caci evit glutenul), 1 morcov, 1-2 linguri cu pulbere de argila, 1 lingurita cu pulbere de alge, 1 legatura mare de plante aromatice si condimentare, pulbere din seminte de rosii (eu nu am, se poate face bineinteles si fara), salata verde, 1 lingura de ulei presat la rece.

Mod de preparare: varza bine stoarsa de moare, fara sa fie spalata sau tinuta in apa (doamna Ibrian insita mult sa nu se spele varza, caci bacteriile de fermentatie continute de ea sunt foarte importante pentru digestia in sine  si pentru asimilarea in aparatul digestiv a nutrientilor din hrana), se taie felii odata cu prazul (ceapa verde), se adauga sucul de tarate, urzicile taiate fin, taratele (nucile macinate), morcovul ras, verdeturile tocate, uleiul si pulberile, apoi se decoreaza cat mai estetic cu salata verde, flori comestibile sau alte produse pe care le avem la indemana. 









miercuri, 30 martie 2016

Mancare de urzici

Eu am mancat pentru prima data in viata mea spanac dupa ce am implinit 18 ani! Mama facea numai mancare de urzici sau de stevie. Asa facea si bunica, nici in Basarbia, unde se nascuse, nici in Moldova, unde traise, spanacul nu era (cel putin pe vremea aceea) cu adevarat raspandit. Si uite ca tot asa am invatat si eu......

Din tezaurul domanei Ibrian, astazi iar o reteta din bucataria creativa: mancare de urzici. Retetele doamnei Ibrian au intotdeauna ceva special si asa este si cu aceasta reteta: o parte a urzicilor se adauga in stare cruda!


Mancare de urzici

Ingrediente pentru o persoana:
- 3-4 maini bune de urzici;
- o ceapa mica (se taie marunt);
- usturoi dupa gust; 
- o lingura de ulei;
- 2 linguri de mei (se macina fin);
- sare si piper dupa gust. 


Mod de preparare:

Se opareste jumatate din cantitatea de urzici. Cealalta jumatate se taie foarte fin sau se mixeaza in robotul de bucatarie cu lama in S. Se face un sos (care nu are nimic de-a face cu clasicul rantas, cel mai mare dusman al ficatului!): se pune intr-o oala rece uleiul, se adauga meiul si ceapa. Se amesteca si se aprinde focul, se lasa numai 1-2 minute, dupa care incepe sa se adauge zeama in care au fiert urzicile (astfel incat totul se fierbe, nimic nu este prajit).
Doamna Ibrian insista mult sa se lucreze in bucatarie cu lingura de lemn. Si bunica mea la fel. Este adevarat ca ele au trait intr-o vreme cand lingurile de metal cocleau (nu existau linguri de Inox), dar eu sunt de parere ca lemnul, sticla si portelanul sunt si astazi INTOTDEAUNA de preferat!
 Se adauga urzicile oparite taiate marunt, se stinge focul si se adauga urzicile crude, usturoiul, sarea si piperul. Cine vrea isi face si o mamaliga alaturi sau foloseste mai mult mei si are atunci "adevarata mamaliga a romanilor" direct in mancare.
 Pofta mare!

Mai multe retete cu urzici AICI.

joi, 8 octombrie 2015

Turtite de hrisca - o reteta din bucataria creativa

Cerealele reprezinta o problema pentru cei mai multi oameni. Cine nu crede, nu are decat sa faca cel mai simplu test de intoleranta alimentara (dupa dr. Sigrid Flade): se scoate timp de 5 zile COMPLET un anumit aliment; in cea de-a sasea zi, se consuma alimentul respectiv si se acorda o atentie deosebita reactiilor corpului. Daca apar orice fel de dureri (nu conteaza ca sunt de cap, de burta, de stomac - durerea este intotdeauna un semn important!), ameteli, vajaieli, mancarimi de piele samd, ati primit de la corpul vostru super-inteligent cel mai clar raspuns. Problema pentru mai multi oameni este insa sa accepte aceste semne....

Discutia despre cereale nu se va incheia prea curand. Fiecare are insa astazi posibilitatea sa se informeze temeinic, sa incerce singur o multitudine de variante si sa traga concluziile personale. Iar apoi, sa actioneze in consecinta. Va garantez ca veti gasi raspunsuri la toate intrebarile voastre.

Cerealele sunt implicate in ORICE boala, de aceea, scoaterea lor din alimentatie va fi benefica in cazul ORICAREI boli, fie ca este vorba de psoriazis, de bronsita cronica, de cancer, de scleroza multipla, de ADHD, de autism samd! Nu, nu astept sa ma credeti, dar astept sa incercati! Inainte de incepe sa luati cine stie ce medicamente de sinteza, cu efecte secundare catastrofale pentru organismul vostru, mai bine incercati sa renuntati cateva zile la cereale. Si poate ca va veti da asa singuri raspunsul, pe care l-ati asteptat multa vreme de la medicul vostru alopat si pe care acesta nu a putut sa vi-l dea. Caci nu-l stie nici el, despre astfel de lucruri nu a invatat din pacate nimic la facultatea de medicina (citit neaparat si cartea dr. David Perlmutter, AICI un articol referitor la carte in limba romana).....

Pentru ca glutenul da dependenta, este destul de greu de renuntat la produsele cerealiere, de aceea, am cautat si am gasit o solutie de compromis, care satisface pe deplin "pofta de paine": turtitele de hrisca.


Turtite de hrisca




Ingrediente: faina proaspat macinata de hrisca (cel mai bine incoltita, dar daca nu aveti timp, merge si hrisca negerminata), apa si sare.
Se face un aluat ca de paine si se lasa la dospit macar o ora  (desi nu creste asa ca aluatul din cereale cu gluten). Se formeaza turtite rotunde si nu foarte groase, care se coc direct pe plita, in tigaie (fara ulei) sau in cuptor.
Pofta mare!


Pot fi mancate cu miere, cu dulceata fara zahar, cu maioneza vegana cu usturoi si verdeturi samd. Posibilitatile sunt cu adevarat nesfarsite!



UPDATE - Raspunsul la intrebarea: "Eu nu inteleg de unde glutenofobia asta?! Mantuitorul o fi mancat paine cu gluten sau fara? Si nu e o intrebare rautaciosa, dar chiar nu inteleg de ce atatia "fara"."

  In ceea ce priveste consumul de cereale,  trebuie sa tinem neparat seama de faptul ca cerealele pe care le consumam noi astazi, sunt deja foarte indepartate de cerealele cultivate de om cu cateva mii de ani in urma (asa cum au fost ele gasite in multe santiere arheologice din intreaga lume). Mai ales graul, porumbul si secara, au fost in permanenta modificate, prin nenumarate incurcisari: pentru a le creste dimensiunile, pentru a mari productivitatea, pentru a le imbunatati proprietatile de coacere (in scopul usurarii muncii brutarilor) s.a.m.d. Dr. Seignalet sublinia ca tocmai aceste modificari multiple au dus la reactiile negative pe care foarte multi oameni le au astazi la cereale si conform cercetarilor sale, dintre toate cerealele, numai  Micul alac=Triticum monococcum= Einkorn (germana)= petit épeautre sau l´engrain (franceza) = einkorn wheat (engleza) mai are numai 7 perechi de cromozomi (initial, acest lucru era valabil pentru toate cerealele), astazi, absolut toate celelalte cereale au 14 sau 21 de perechi de cromozomi.

Graul pe care il mancam noi astazi nu mai nici este graul pe care l-a mancat Mantuitorul (à propos, acesta era Emmer, prima mutatie a micului alac-Einkorn!!), nici graul ancestral a carui cultura a inceput cu 8600 de ani inainte de Hristos. Ci este turbo-graul "inventat" de Dr. Norman Borlog (1914-2009) in 1970, inventie pentru care a primit si Premiul Nobel pentru Pace. Un grau foarte rezistent la toate tipurile de clima si cu un randament foarte mare la hectar, care promitea sa starpeasca foametea in lume. Astazi se cultiva la nivel mondial in proportie de 99% NUMAI acest tip de grau. Efectul alimnetatiei cu acest tip de grau nu a fost testat nici pe oameni, nici pe animale. Manipularea genetica a devenit ceva popular numai de cativa ani in urma si avem tendinta de a ne gandi imediat numai la manipularile in retorta pe care le fac oamenii de stiinta in laboratoare. Dar manipularea genetica a inceput dupa cum bine puteti vedea cu multe mii de ani in urma. De aceea, nici marul pe care-l mancam astazi nu mai are multe in comun cu marul paduret, nici capsunile cu fragii si tot asa mai departe. Atunci ce rost are de fapt sa facem comparatia? Si de ce ar fi ceva manipulat de mana omului  mai bun ca ceva creat de insusi Dumnezeu (Natura)???

Alt fapt extrem de important: celebrul cardiolog William Davis a facut foarte multe experimente cu sine insusi (acestia sunt adevaratii medici, care nu-si gasesc linistea pana nu afla raspunsurile la intrebarile proprii sau ale pacientilor lor). El a  caut cu sine urmatorul experiment: a mancat paine din micul alac si si-a masurat glicemia. A avut glicemia 84 mg/dl. A repetat experimentul cu paine facuta din graul modern: glicemia a ajuns la 167 mg/dl!

marți, 7 aprilie 2015

Adevarata mamaliga a romanilor

Dacii nu cunosteau desigur porumbul. Dar asta nu insemana ca nu mancau deja mamaliga. Doar ca mamaliga dacilor - deci de fapt adevarata mamaliga a romanilor - era facuta din mei, cereala care reprezenta se pare cea mai raspandita hrana in lumea dacica.
Meiul  (Panicum miliaceum) este probabil cea mai veche cereala din lume, iar faptul ca a cazut in uitare in ultimele sute de ani, nu reprezinta decat un mare avantaj pentru noi toti si sanatatea noastra: caci asa, meiul nu a mai fost atat de modificat precum celelalte cereale (AICI mai multe amanunte despre cereale). Meiul este, cum s-ar putea bine spune, inca in starea sa originala. Si TOCMAI de aceea este atat de sanatos si de-a dreptul binefacator pentru organismul uman. 
Prof. dr. Probst a reusit de exemplu sa stopeze osteoporoza, nemedicamentos, doar cu ajutorul unei alimentatii foarte bogate in mei - chiar si in stadii avansate. Ba chiar a demonstrat prin studii clinice,  ca procesul distructiv in cazul acestei boli (de care sunt atinsi tot mai multi oameni in zilele noastre) poate fi facut reversibil prin consumul zilnic de mei! Deci meiul intareste oasele si dintii (de aceea este foarte bun in timpul sarcinii si alaptarii), face un par frumos si stralucitor si da putere si multa voie buna.
Meiul este sanatos, ieftin, spornic, regional (desi se cultiva din ce in ce mai rar in Romania - a venit timpul, sa schimbam ceva, nu credeti?). Ce vrem mai mult? Si pe deasupra, se si prepara foarte usor. Din pacate, in cele mai multe dintre retetele cu mei, se recomanda fierberea lui timp de 25 de minute. Dr. Schatalova, dr. Probst si alti medici care au descoperit efectele curative ale meiului, recomanda insa prepararea traditionala pentru meiul decorticat (asa cum se practica in nenumarate tari din Asia, Europa si Africa de mii de ani): se fierbe apa (doua masuri de apa la o masura de mei), se pune sare si se adauga meiul (inmuiat cu o seara ianinte) in apa care clocoteste. Se da un clocot, se stinge focul si se lasa cel putin o jumatate de ora. Si gata este mancarea de mei! De retinut: meiul nu se consuma NICIODATA in stare cruda. Poate fi consumat crud doar daca este incoltit (contine o enzima care impiedica absorptiunea in aparatul digestiv a unor substante vitale!).
Dupa parerea mea, meiul este poate cel mai potrivit aliment pentru "pachetul de luat la birou" - o tema care da multora dureri de cap. Se pot face niste combínatii simple si tare faine, se pune totul intr-un borcan si avem o masa de pranz nemaipomenita. Si cu siguranta apetisanta pentru toata lumea, caci cu putina fantezie, poate sa-ti ia de-a dreptul ochii.
Retetele sunt simple ca buna ziua si invita la experimentari proprii:
1. Mei cu salata de rosii, ardei (gras si iute), ceapa, masline si multe verdeturi. Cu putin ulei si ceva zeama de lamaie, faceti de-a dreptul vraji......

Alte  feluri de Couscous sau Taboulé: mult mai bune si mai sanatoase.......
2. O salata coreeana: vinetele oparite cateva minute (vinetele NU se mananca crude!), se amestca cu ardei, ceapa, usturoi (optional)  si mult, mult, patrunjel. Se adauga un sos din ulei, otet, miere si sare. Se obtine un vis la borcan.....
3. Meiul transforma orice salata verde intr-o manacare satioasa si gustoasa. De exemplu, acum in primavara, cu leurda, grausor si ceapa verde. Eu cu meiul fiert am reusit sa scap de dependenta de paine!
4. Cu mei se pot ingrosa toate supele creme (de exemplu, tot de sezon: supa crema de cartofi cu leurda si ceapa verde) si toate sosurile (la cele mai diferite mancaruri: spanac, urzici, tocanite samd.). Se macina 2-3 linguri de mei si se foloseste aceasta faina in locul fainii de grau.
5. In loc de fidea in supe (fideaua este din faina alba, are gluten, este preparata industrial cu cine stie ce alte minunatii in ea). in loc de fidea, adaugati mai bine la sfarsit in supa o mana de mei, dati un clocot si stingeti focul.
6. Pentru ca meiul are un gust neutru, are o utilizare in bucatarie in principiu universala, poate fi folosit cu mare succes si la deserturi (budinci, terciuri cu fructe).

Meiul poate fi macinat foarte usor intr-o piua obisnuita, deci scuza cu nu am moara/mixer/samd nu tine. Milioane de femei din lumea intreaga o fac inca in fiecare zi..... Si asa au facut-o mii de ani si stramosii nostri!

Sursa Photo AICI


Sursa AICI
 Nu uitati sa aranjati si masa mereu cu dragoste si cu cat mai multa fantezie. Conteaza enorm. Folositi cat mai des serviciul bun de masa si tacamurile bunicii. Numai la fetele de masa am eu o mica problema si-mi vine greu sa le scot din dulap: pentru ca imi pare tare rau de munca femeilor cu maini de aur din familia mea. Caci ca un facut, ajunge de fiecare data ceva mancare si pe fata de masa.......


Si invitati-L de fiecare data la masa si pe Dumnezeu, asa cum o facea mama Parintelui Teofil Paraian "Cruce-n cer, cruce-n pamant,  cruce-n casa, cruce-n masa, cruce-n locul de dormit, ingerii prin jur de casa, Dumnezeu cu noi la masa".