Eu mă inspir tare mult din ceea ce citesc. Citind cărţile bunei doamne Elena Niţă Ibrian mi se întipăresc în minte idei, ingrediente, condimente. Când intru în bucătaria mea mă inspir din ce am la îndemană. Când am aflat prima dată de acest mod de viaţă, acum 3 ani, am fost oarecum derutată, pentru ca eu de mică am început să gătesc. Am împrumutat Cartea dulciurilor de la mama şi cu prietenele mele făceam diferite prăjiturele, nici nu ştiam să deschidem aragazul, dar noi amestecam făina, zahăr, ouă şi făceam după priceperile noastre. Mai tarziu, bunicile m-au luat pe lângă dânsaele să mă înveţe să fac brânză, cozonaci, mămăligă căci mama nu prea avea răbdare cu mine – i-am stricat o dată gălustele pe care voia să le pună în supă şi mai câte alte năzdrăvenii am făcut şi nu îmi amintesc.
Zic că am fost derutată de hrana vie, pentru că tocmai ajunsesem la un capitol în viaţa mea în care nu mai urmaream reţetele la literă, mă inspiram doar să fac ce ne făcea placere mie şi soţului. Am reuşit cu mare succes să inlăur carnea, ouă şi făina - mai puţine, dulciuri mai deloc şi eram mulţumită.
Când eram maestră, în loc să profit de experienţă, am luat-o de la capăt. Am citit reţete de hrană vie, am experimentat ingrediente, am respectat la lieteră cele sugerate şi foarte rar am fost multumită de rezultat.
O reţetă remarcabilă, de care m-am îndragostit din prima, executată la literă este zacusca crudă a lui Mimi
aici. O fac de aproape un an, de ficare dată cand am avocado. Soţul meu abia acum a binevoit să guste şi este într-un extaz complet când manancă „E perfectă!”, „E prea bună!”. Eu de regulă mă cam supăr cand nu vrea să guste din bunatăţile mele, dar cand mâncam această zacuscă, eram în culmea fericirii, aşa că nu era loc de supărare. Acum sunt fericită că mănancă cot la cot cu mine şi am dublat cantităţile, fac din doi avocado.
Acum, eu personal, cu hrana vie am ajuns la întelegere, nu mai urmez reţete stricte, mă ghidez după bunul simţ, ingredientele ce le am în casă şi reţetele pe care le citesc în continuare, cu mult interes, îmi servesc de inspiraţie nu de tipare.
Astazi, doar o idee mică:
- varză bruxelles,
- roşioare,
- vlăstari de floarea soarelui
- măsline.
Măslinele sunt Kalamata, le ţin în ulei condimentat cu usturoi, busuioc, cimbru.
Vă doresc să aveti inspiraţie maximă în tot ceea ce faceţi!
Mia
Draga Mia,
RăspundețiȘtergereminunata istorisirea ta. Cred ca ne reprezinta pe multe dintre noi... si multumesc ca mi-ai reamintit de delicioasa zacusca a lui Mimi. Iar platoul este cat se poate de imbietor.
Te imbratisez.
Luciana
Draga mea,
RăspundețiȘtergereSi mie mi-a placut tare mult povestea si m-a bucurat enorm ca sotului tau ii place zacusca "mea"....
Scrii asa de frumos din suflet si cu atata bun-simt, e o maaaaaare placere sa te citim, iar fotografiile sunt din ce in ce mai profesioniste si mai perfecte, am minunez de fiecare data, caci stiu ca tu nu ai tehnica pe care o folosesc majoritatea celor cu bloguri de bacatareala! Un milion de felicitari si de imbratisari!
Cu drag,
A ta Mimi
Draga Mia,
RăspundețiȘtergereSi mie mi-a placut povestea. Ai dreptate in ceea ce priveste retetele: de cele mai multe ori, daca le respect 100%, nu ies pe gustul meu, asa ca si eu improvizez mult. Multe dintre retetele pe care le faceam le schimbam. Dar, acum si eu prodecez la fel ca tine: ma orientez doar asupra ingredientelor, restul fac eu.
Si eu tot de la Mimi am luat cele mai multe retete pe care nu le-am schimbat, pentru ca mi-au placut asa cum erau: tartele de fructe, bauturile energizante.
Daca as putea sa-mi fac "mea culpa", iarna asta nu am reusit sa mentin ca in toamna o proportie de 70-80% haran vie, si asa ca de la jumatatea lunii decembrie si pana prin martie am mancat mai multa mancare gatita decat cruda. Dar acum mi-am revenit :).
O sa incerc reteta de zacusca a lui Mimi, neaparat!
Cu drag,
Irena
Fetelor, va multumesc mult de tot pt. vorbele frumose, sunteti toate trei niste bune si niste dragute. Ei, ce minunatii am putea face noi "in patru", daca am sta mai aproape unele de altele...... Dar eu tot sper, ca intr-o buna si frumoasa zi, ne vom sta si fata-n fata - eu abia astept!
RăspundețiȘtergereSi trebuie sa va mai multumesc inca o data pt. toata munca pe care o depuneti voi voluntar aici, fara voi blogul acesta ar fi "murit" probabil deja si nu ar fi ajuns sa adune atatia cititori!
Mimi,
RăspundețiȘtergereTe rog sa ma crezi ca ma simt jenata ca tot ai cuvinte frumoase pentru mine (vorbesc doar in nume propriu), desi nu am mai scris aici pe blog de atatea luni. Of, asa de repede trece timpul si uneori ma pierd in lucruri neimportante, uitand sa le fac pe cele care conteaza....
Dragele mele drage,
RăspundețiȘtergereSunteti prea bune cu mine. Eu va iubesc tare mult si abia astept si eu, ziua cand ne vom vedea toate si ne vom tine de manute si vom juca si o hora, braul fetelor:http://hora.ca/accueil.php?lang=ro
daca voi fi capabila sa invat bine pana atunci.
Va strang tare de tot in brate,
Mia voastra
Esti seosebita .Postarile tale sunt extrem de interesante.
RăspundețiȘtergereAm si eu o intrebare,voi cum desarati maslinele?
Doamna Ibrian recomanda sa desaram maslinele tinandu-le cateva ore amestecate cu cartof ras, apoi le spalam cu apa curata. Cartoful are proprietatea de a absorbi foarte multa sare.
ȘtergereBuna Aura,
RăspundețiȘtergereIti multumesc din suflet pentru acest comentariu care mi-a mangaiat inima.
Maslinele le cumpar intr-un borcan si pe ele scrie ca au doar apa si sare, deci sunt intr-o saramura.
Eu nu le desarez, dar mereu le mananc cu rosii, varza sau alte legume fara sare.
O idee sa le desarezi ar fi sa le tii in apa si apoi sa le strecori si le pui in ulei cu ce condimente vrei tu.
Despre masline Mimi a scris tare frumos aici:
http://hrana-vie.blogspot.ca/2011/10/maslinele-crude-in-alimentatia-cu-hrana.html
Te imbratisez cu mare drag si te asteptam in vizita cu mare drag,
Mia
Draga Mia,
RăspundețiȘtergerenu mi-ai spus daca ti-a iesit rejuvelacul.
Te imbratisez,
Luciana
Buna Luciana,
RăspundețiȘtergereScuze de intarziere; l-am incercat de vreo 5 ori. Cu grau germinat si secara germinata. L-am baut dar nu mi-a placut la gust. Poate inca nu i-am dat eu de cap. Nici nu am cu ce sa compar caci nu am mai baut in alta parte. Eu ma asteptam sa fie acidulat si cam ca borsul la gust dar nu prea era asa. Al meu era cam statut si mirosea destul de neplacut, dupa ce beam, barbatul mereu ma intreba"uf, ce-ai mancat?". Asa ca pt moment am abandonat acest proiect, dar nu de tot, pana la alte incercari reusite!
Te imbratisez,
Mia
Draga Mia,
RăspundețiȘtergereeste ceva in neregula. Asa mi s-a intamplat si mie de cateva ori, la inceput, dar cu germeni de la EL DORPLANT mi-a iesit foarte bun. Asa cum spui tu, cu un gust asemanator borsului.
Atnuci, nu ma las, mai incerc!
RăspundețiȘtergereAcum nu sunt acasa, dar cum ajung ma pun iarasi pe treaba.
Multumesc frumos pentru incurajari. Cat de lung trebuie sa fie germenele de la grau? poate si asta conteza.
Multumim pentru ideea cu cartof ras pentru desarat, bunica m-a invatat ca atunci cand scap mai multa sare in mancare sa mai adaug un cartof sau doi sa mai absoarba sarea.
Te imbratisez cu drag,
Mia