Pe urmele doamnei Elena Niţă Ibrian - în dialog cu doamna Valeria Lazăr Podaru

Cu mare bucurie, am descoperit că există totuşi cineva la Piatra Neamţ, o doamnă minunată, care se luptă din răsputeri să nu se şteargă amintirea doamnei Elena Niţă Ibrian. Doamna Valeria Lazăr Podaru este cea mai veche şi mai apropiată colaboratoare  a doamnei Ibrian, s-au cunoscut deja în 1965, cînd doamna Ibrian  a venit în Piatra Neamţ şi a devenit profesoara doamnei Valeria. Doamna Ibrian i-a inspirat doamnei Valeria  dragostea faţă de tradiţie, faţă de costumul popular şi faţă de toate obiectele de interior specifice judeţului Neamţ. În perioada pre-revoluţionară, doamna Ibrian a studiat în taină  problemele legate de nutriţie, biologie, apicultură, iar după revoluţie buna doamnă  a avut curajul  să publice tot acest studiu referitor la terapia naturală. Nici doamna Valeria nu a avut o viaţă foarte liniştită. Fiind inginer chimist la Savinesti şi lucrând în noxe, s-a îmbolnăvit, făcând noduli şi alergie. Cu ajutorul păruintelui Iustin Pârvu de la Mănăstirea Petru Vodă şi urmând sfaturile din cartea lui Ernst Günter, a trecut la rândul sau la terapia naturală numai cu crudităţi. Doamna Valeria povesteşte în acest context: "Efectul vindecării a apărut imediat. Am prins o încredere orbească şi eram supărată că nu era şi la români cineva să creeze reţete autothone. A apărut o primă carte a doamnei Ibrian, eu neştiind că Elena Niţă e tot una cu Elena Ibrian. I-am găsit numărul de  telefon şi am sunat-o, surpriza a fost extraordinară, să constat că e buna mea profesoară de artă. Din acea clipă nu ne-am mai despărţit până la marea ei trecere. Am făcut împreună foarte multe reţete şi multe prezentări şi mese la şcoli, chiar şi la televiziune. Spunea că sunt fata ei iar eu îi spuneam mămăica. Am cultivat împreună andive în apartament, am făcut sarmale crude, ciorbe, salate, torturi, cafea Ibrian, eu fiind şi apicultoare la bază. Sunt trecută colaboratoare în toate cărţile ei şi oficial, când a venit Formula AS la Piatra Neamţ m-au proclamat urmaşa ei acum 11 ani. În ultimii 5 ani m-am ocupat însa  mai puţin, fiind nevoită să plec la Bucureşti, deoarece aveam copiii studenţi acolo. În această perioadă în care eu am lipsit, s-au infiltrat foarte mulţi care i-au promis marea cu sarea domnei Ibrian, dar de fapt i-au luat numai banii, casa şi dreptul de autor. Când m-am întors eu în Piatra Neamţ, nu s-a mai putut face nimic. Ultimele ei studii făcute cât am lipsit eu, au fost despre aloe vera şi o carte cu reţete de la muguri la seminţe. Cd-urile cu manuscrisele se găsesc la domnul profesor universitar Traian Stănciulescu, care au fost date în prezenţa tuturor persoanelor care au luat parte la comemorarea de 40 zile a doamnei Ibrian. Domnul Traian  a promis că va apărea sub denumirea de "Testamentul iubirii" lăsat de doamna Ibrian lui, dar nu a apărut nimic. Referitor la muzeul care trebuia să se facă în satul Scăricică, satul meu natal, unde este doamna Ibrian şi îngropată, nu s-a mai făcut nimic din lipsă de fonduri, iar casa de bătrâni este tot la nivelul de construcţii, neavând fonduri să o termine (mănăstirea). O să vă trimit poze cu mormântul ei şi casa de bătrâni neterminată. La ora actuală, aşteptăm primăvară ca să facem casa memorială în casa sa natală şi vă vom trimite poze. Referitor la continuarea medicinei naturale, eu am deja 7 reţete de suplimente alimentare pe care le-am numit ibriene. Sper să mă ajute Dumnezeu, să-i duc cu demnitate munca în continuare, cu stimă şi respect, pentru toţi iubitorii de frumos şi natural!" Valeria Lazăr Podaru

 Doamna Valeria mi-a trimis şi mai multe fotografii facute cu ocazia comemorării de 40 de zile a doamnei Ibrian organizate la Fundaţia Speranţa Doraly din Piatra Neamţ, doamna Valeria este doamna nemaipomenit de frumoasă cu jachetă albă-unt (despre vârsta doamnelor nu se discută, de aceea vă spun numai în şoaptă, că băiatul doamnei are 27 de ani).