Doamna Elena Nita Ibrian s-a nascut pe 12 noiembrie 1921 intr-o familie de tarani. Dupa moartea foarte timpurie a mamei sale, fiind cel mai mare copil, si-a crescut cei 8 frati pana au ajuns toti la casele lor. Ar fi vrut sa mearga la facultate, si-ar fi dorit sa studieze biologia, dar fiind considerata copil de chiaburi, nu a avut posibilitatea. De la mama si de la bunica sa invatase mestesugul tapiseriei si taina plantelor, vopsea singura lana folosita, incerca mereu sa creeze noi nuante. Din pacate, folosea la vopsit chimicale foarte puternice pentru fixarea culorilor si lucra fara masca de protectie, iar din aceasta cauza s-a imbolnavit de cancer, la nici 25 de ani! A fost operata si tratata in spital cu toate metodele cunoscute in acele timpuri, boala insa s-a agravat, ajunsese sa scuipe sange si de aceea medicii au trimis-o sa moara acasa, nu i-au mai dat nici o sansa de supravietuire. Nu se mai putea da jos din pat, trebuia mutata din loc in loc cu un cearceaf, nu mai putea manca, nu mai putea bea, sotul sau era pregatit pentru inmormantare, cumparase deja si sicriul...Dar in aceste momente dramatice, aude de la o cunostinta a sotului venita din Canada, despre o cura de sucuri de cruditati care da rezultate bune in tartarea cancerlui. A inceput sa consume sucurile cu lingurita, iar dupa 5 saptamani si-a revenit in mod neasteptat...Si a mai trait peste 60 de ani cu regimul de hrana vie...
A inceput sa citeasca toate materialele despre hrana vie care i-au cazut in mana, s-a documentat permanent, a incercat si studiat toate categoriile de alimente, candva au inceput sa apara si alti bolnavi de cancer, care auzisera povestea ei si care veneau acum sa-i ceara ajutorul. De la doamna Nita Ibrian nu a plecat nimeni fara un sfat, fara o vorba buna sau fara plantele si leacurile cautate. A dat tot ce a stiut si tot ce a avut, fara sa pretinda nici o rasplata, din marea ei dragoste pentru Dumnezeu si pentru oameni. A adunat tot ce a descoperit despre hrana vie si despre tratarea bolilor prin metode naturale in peste 40 de carti, s-a luptat pentru pastrarea obiceiurilor populare infiintand in acest scop, la varsta de peste 80 de ani si un muzeu etnografic, a primit toti oamenii care au cautat-o, neincetand o clipa sa spuna neobosita povestea uimitoare a vietii sale, s-a implicat pentru batranii saraciti si ramasi fara mijloace de trai.
O viata exemplara, un model de bunatate si de intelegere profunda a crestinismului, cuvintele palesc in fata maretiei unui asemenea om!
A parasit lumea asta sanatoasa, fara suferinta, in liniste si pace sufleteasca pe 9 septembrie 2009, cu aproape numai 2 luni inainte de implinirea varstei de 88 de ani. Dumnezeu sa o odihneasca in pace!
