Castraveţi muraţi

Nu stiu sigur dacă nu e prea târziu, să mai muraţi anul acesta castraveţi, eu am luat ultimii castraveţi de la piaţă, după spusele vânzatorului; am căutat peste tot, doar într-un loc am mai găsit.

După reţeta bunei doamne Elena Niţă Ibrian am murat şi anul trecut. O scriu acum, este o reţetă testată care a plăcut la toţi care au gustat.

Reţeta este simplă :

Castraveţii se spală cu apă rece şi se aşează la odihnit pe un prosop să mai absoarbă surplusul de apă. Borcanele bine spălate se umplu cu castraveţii care înainte de a se aşeza frumos în borcane se înţeapă cu furculiţa, pentru a pătrunde moarea mai uşor. Mie anul trecut mi-a fost lene să îi înţep şi rău am făcut căci când i-am desfăcut erau foarte tensionaţi. Sunt un taur destul de încăpăţânat uneori şi la reţete până nu fac şi ca mine unele chestii nu mă las. Ȋmi e destul de greu să urmez o reţetă « la literă ». Mai adaug sau scot în funcţie de inspiraţie, gust şi starea de moment. Uneori fac bine alteori mai puţin bine. Dar din greseli învata omul. Important e să facem şi ce greşim acum să remediem data viitoare.

După ce castraveţii înţepaţi sunt aranjaţi frumos în borcane, se adaugă (aici fiecare işi poate folosi imaginaţia şi rezervele proprii de mirodenii) :

- tulpiniţe de mărar cu floare;

- rămurele de busuioc;

- frunze de ţelină;

- usturoi cu coajă strivit

- frunze de dafin

- boabe de muştar; piper

- se termină cu două suviţe de radacină de hrean deasupra.

Apoi se adaugă soluţia de apă şi sare grunjoasă. Buna doamnă spune 30g de sare la un litru de apă. Eu sarea nu am cântarit-o ci am pus o linguară de lemn rasă la un litru de apă, pe acesta l-am măsurat. Soluţia trebuie să fie clară, se amestecă bine sarea în apă înainte de a fi turnată în borcane peste castraveţii îmbălsămaţi.

Se pun capacele la borcane şi se dau în camară la rece.

Şuviţele de hrean asigură acestei reţete reuşita; castraveţii sunt tari, gustoşi, numai buni de pus în salata de varză toată iarna sau mâncaţi ca atare cand avem poftă de acrituri.

Buna doamnă ne învată că după această formulă putem mura şi conopida.

Ȋnca nu am incercat dar dacă reuşesc să fac o să adaug poze şi cu conopida murată.

Spor la murături şi toamnă frumoasă vă doresc,

Mia

Update 28 octombrie 2011

Irena, aşa cum a promis, a mers la piaţă unde a găsit castraveţi frumoşi pe care i-a murat. Pozele vorbesc de la sine. Mulţumesc Irena pentru susţinere.

Cititorii incearca retetele doamnei Elena Nita Ibrian

Despre Irena vroiam sa scriu de mai mult timp la mine pe blog, pentru ca imi este foarte draga si pentru ca este extraordinar de talentata si de creativa, mi-a trimis foarte multe retete adaptate si imbunatatite (desi este totusi la inceput),  dar pentru ca astazi mi-a trimis o reteta preluata de la doamna Ibrian, care m-a umplut de entuziasm, m-am gandit sa postez totusi mai intai aici. Asa a sunt scrisoarea Irenei:

 

"Draga Mimi,

Astazi am facut o salata inspirata dintr-o reteta de-a dnei Elena Nita Ibrian; o ridiche alba lunguiata, o andiva mai mare si cateva buchetele de brocoli. Le-am tocat, le-am amestecat cu o lingura din praf de legume uscate (am tocat legume uscate in rasnita), putina sare, putin marar, iar ca dressing, am facut o pasta din: o lingura seminte de in, doua linguri seminte de susan si doua linguri seminte de floarea-soarelui. Am inmuiat semintele vreo 3 ore, apoi am scurs apa, am pus ulei de masline, putin patrunjel si zeama de lamaie, dupa gust. Am blenduit totul pana s-a format o pasta fina, pe care am amestecat-o cu legumele de mai sus. A iesit foarte buna salata, dar cu ocazia asta am observat ca nu prea imi place ridichea. Salata este foarte buna, dar o voi face data viitoare cu "orez" de conopida in loc de ridiche.
Te imbratisez cu drag,

Irena"

 Ei, mai puteti spune acum ca nu as avea dreptate???

Salata de roşii

Buna doamă Elena Niţă Ibrian are o reţetă tare gustoasă de salată de roşii cu urzici. Eu în lipsă de urzici proaspete folosesc un praf de urzici uscate pentru a îmbogăţi mâncărurile.

Sunt mare fan de roşii. Sunt preferatele mele. De două săptămani s-au copt şi roşioarele mele de la grădină. Şi sunt tare fericită căci mănanc în fiecare zi un castron mare cu salată de roşii.

Mie imi plac roşiile direct din gradină, le mănânc cu mare plăcere, şi ce rămane aduc acasă pentru salata minunată.

Aici e o parte din producţia mea
Salata de roşii e cea clasică, pe care toată lumea o face, dar roşioarele din gradină, proaspăt culese dau o savoare minunată.

Diverse salate:

Salata de roşii, alături de telemea braziliană, reţeta Ligiei aici, hrişca înmuiată şi salată de frunze verzi

Roşiile conţin vitaminele A, B1, B2, B5, B6, C, E, K dar şi calciu, magneziu, fosfor, fier şi licopen. O roşie conţine în proporţie de 94% apă şi are doar 22-26 de calorii.

Au fost lansate diverse teorii cum că proprietaţile antioxidante ale roşiilor ar fi mult mărite dacă acestea se fierb. Eu n-aş fierbe pentru nimic în lume roşioarele mele aşa de preţioase. Dr.Brian Clemet răspunde răspicat la acestă întrebare aici în acest video scurt.

Spor la mâncat roşii, ardei, pepeni, piersici, prune, struguri din panerele bunei toamne care este atât de darnică cu noi.

Vă îmbraţisez cu drag,

Mia

Dulceata raw de cirese cu miere

Draga Doamna Elena Nita Ibrian, m-a inspirat si de aceasta data in a pastra, pentru anotimpuri nu la fel de darnice, savoarea inimitabila a cireselor intr-o dulceata cruda, care imbina prospetimea cireselor, cu esenta tamaduitoare a mierii polifore, cu descantecul busuiocului verde si colorata cu acrisorul galben al lamaii.

... si am pus spre macerare ciresele, ca in reteta de mai jos:

Dulceata de cirese cu miere
Ingrediente:
-1 kg cirese organice;
- 1,5 kg miere polifora din sursa sigura;
- 1/2 lamaie necerata;
- 1 crenguta de busuioc.
Tehnologie:
Se spala bine ciresele si se scot samburii, dupa care se aseaza in borcane. Printre sfioasele cirese se aseaza cateva felii de lamaie, pentru a-i da si o tenta usor acrisoara. Se toarna cu multa grija mierea poliflora cruda si se sigileaza cu o crenguta de busuioc, sa ne poarte noroc. Se inchide ermetic. Se infasoara borcanul intr-o hartie de culoare inchisa sau intr-un prosop de culoare inchisa si se pune la macerat timp de 6 saptamani, agitand de doua ori pe zi borcanul. Cand a trecut timpul de macerare la intuneric, se scot fructele si se pastreaza intr-un alt borcan. Aspectul va fi de dulceata. (Voi adauga poza la momentul respectiv). Elixirul ramas poate fi consumat ca sirop de cirese. Daca nu-l consumati imediat, se pastreaza in sticle de culoare inchisa, dupa ce deasupra se pun 2 cm de vodca cruda. Se pastreaza la rece si intuneric.
Pofta buna va doresc!
Cu drag,
Luciana
Adaug poza cu fructe din dulceata. Vreau sa va spun ca este de-a dreptul delicioasa, un pic acrisoara, fructele raman carnoase, iar siropul se poate folosi ca orice sirop, cu mentiunea ca este cat se poate de raw vegan si sanatos si foarte, foarte gustos.

Multumesc Doamnei Elena Nita Ibrian si pentru aceasta minunata reteta.
Pofta buna!
Luciana

Sos de coriandru

Buna doamnă Elena Niţă Ibrian, dedică capitole întregi importanţei condimentelor în alimentaţie. Dânsa spune „Condimentele sunt alimente şi medicamente în acelaşi timp. Condimentele fac din cea mai plicticoasă mâncare o delicatesă irezistibilă; în plus fac mai uşor de digerat tot ceea ce este ingerat şi calmează totodată durerile”.

Despre coriandru dânsa spune: ”este carminativ (calmează durerile adbominale reducând spasmele digestive şi favorizând evacuarea gazelor intestinale), stimulează secreţiile gastrointestinale. Este bactericid şi antihelmitic. Este indicat în anorexie, balonări intestinale, dispepsii digestive, viermi intestinali”

De la profesoara mea de yoga, Meera Trivedi am învăţat să fac acest sos de coriandru care este o specialitate indiană.

1 legatură de coriandru

1 - 2 ardei iuţi sau pudră de ardei iute

zeama de la 2-3 lămâii

½ linguriţă sare.

Toate ingredientele se mixează în blender pană la consistenţa dorită.

Combinaţia dintre coriandru care este antiseptic şi lămâie care ajută la buna funcţionare a rinichilor este bună, însă acest sos trebuie consumat cu moderaţie deoarece conţine sare care nu este foarte bună pentru organism. Sosul rezistă la frigider timp de o săptamană într-un borcan de sticlă cu capac.

Este un bun topping pentru orezul crud preparat de harnicile doamne Mimi, Corina şi Doina.

Eu l-am servit cu morcovi, castravete şi vlăstari de floarea soarelui.

Seminţele de coriandru sunt folosite împotriva colicilor abdominale la adulţi, având efect calmant şi relaxant. Se face o infuzie din pulberea obţinută prin măcinarea seminţelor.

Olivia Steer a meştesugit delicioşii Bulgăraşi de susan Craiasa zăpezii cu seminţele de coriandru.

Toate cele bune vă doresc,

Cu drag Mia,

Ciorbă fără foc „răsfăţul primăverii”

Eu am o grădină mică de 6/6m2 pe care o iubesc tare mult, unde cultiv roşii, ardei, pătrunjel, căpşuni, salate şi încă câteva condimente. Primăvara la prima vizită, pe la începutul lunii mai mă aşteaptă măcrişul, usturoiul sălbatic, menta şi căpşunii – frunze.

Buna doamnă Elena Niţă Ibrian are multe reţete de ciorbe fără foc în cărţile dânsei. La un interviu acoradat revistei Formula As explică cu câtă uşurinţă îşi prepara ciorbele fără foc „Am să vă spun cum imi prepar eu supele şi ciorbele, ca să vedeţi cât este de simplu. Ȋn două ore îmi pregătesc mâncarea pentru o săptămană. Pun în faţa mea cinci, şase borcane mai mari cu capac, şi în fiecare torn, până la jumatate, zeamă de varză acră, moare. Ȋntr-un borcan, peste moare, pun morcov ras, în altul păstârnac, în altul ceapă, şi tot aşa în fiecare borcan, rad câte o legumă cumpărată de la ţărani: varză, pătrunjel, dovlecel, ardei, praz. Ce găsesc. Acopăr umplutura borcanelor cu frunze de viţă, care-i la fel de bună pentru sănătate, pun capacele şi las legumele să se mureze. Când vreau să mănanc ciorba, combin zeamă şi legume din fiecare borcan, mai adaug un pic de ulei stors la rece, puţină smântană, un pic de suc de roşii, praf din seminţe de ardei şi gogoşari, şi asta-i mâncarea mea. Naturală, crudă, plină de enzime, vitamine şi minerale. Şi gustoasă.”

Mimi are o reţetă fantastică de borş rusesc crud, care m-a fascinat şi pe care am făcut-o de multe ori.

Cel mai bun smoothie îl fac din: o banană, jumătate de lămâie, o mână de măcriş, mentă, frunze de păpădie şi pătlagină.

Pentru smoothie mi-am adus măcris acasă şi pe drum m-am gândit că ce-ar fi să fac o ciorbă căci de mult nu am mai mâncat.

Aşa că uitaţi ce am încropit pe loc.

Ingrediente:

- o mână de măcriş

- două frunze de pătlagină

- un fir de leuştean

- zeama de la jumătate de lămâie

- usturoi sălbatic câteva fire

- 3 crenguţe de cimbrişor

- frunze de păpădie

- morcov

- câteva mlădiţe de mazăre – Ligia explică tare frumos în cartea ei Germeni şi vlăstari: surse de sănătate şi energie cum îi obţinem

Preparare:

Am tăiat toate ingredientele fin cu cuţitul ceramic, am adăugat zeama de lămâie şi apa. Se lasă câteva ore pentru a se combina aromele şi se serveşte cu voioşie.

După ce am ţinut meniul de detoxifiere, propus de neobosita Mimi când am mâncat fără sare, nu mai simt nevoia să adaug sare la anumite preparate. Cum această ciorbă am facut-o în cinstea primăverii care mă incălzeste si mă mângâie cu raze calde de soare am pus numai bunataţile oferite de doamna Primavară.

Ciorba fără foc se poate face în nenumarate feluri, cu ce avem la îndemână, putem folosi borş proaspăt sau zeamă de varză, lobodă, frunze de ridichi şi toate bunătaţile ce ne înconjoară.

Vă imbratisez cu drag,

Tare sunt curioasă să aud ce ciorbe aţi mai făcut.

Mia

Ruladă de pătrunjel cu brânză de migdale

Hristos A Ȋnviat!

Buna doamnă Elena Niţă Ibrian în cărţile dânsei are multe reţete de ruladă cu diverse ingrediente; la acest capitol eu am numărat 20 de reţete diferite.

Am preparat această reţetă din mai multe surse de inspiraţie şi anume: cărţile bunei doamne, reţeta de tartă cu brânză a unui bulgar dragut, pe care l-am cunoscut la potluck – ul de hrană vie care m-a impresionat tare mult cum şi-a convins familia soţia şi cei doi îngeraşi, o fetiţă de 7 ani şi băiaţelul de 3 ani care încă mai suge la sânul mamei să mănance crud, Corina cu brânza de migdale şi Angi cu rulada câstigatoare de scorţişoară.

Rezultatul a fost această ruladă, de care sunt tare încântată.

Pentru foaie am utilizat:

- pulpa de la laptele de migdale cu susan – cam 4 linguri

- 2-3 linguri seminţe de in măcinate la râşniţa de cafea

- 3 linguri hrişcă încolţită

- 1 lingură zeamă de lămaie

- un praf de sare

Se framantă cu mâna bine, până se obţine o cocă; dacă e prea tare adăugăm puţină apă, dacă e prea moale, făină de in sau psilium, ideea este să aibă consistenţa unui aluat.

Brânza de migdale:

După ce am văzut reţeta de clătite bRAWşovene a Corinei am pus migdale la înmuiat.

- migdale înmuiate pentru 24 – 36 de ore, se schimbă apa la 12 ore, dupa care se mixează în blender cu apă cât să le acopere. Apoi le-am pus în săculeţul de brânză de la Ligia cu o greutate deasupra peste noapte. A doua zi am pus brânzica la frigider, nu prea încântată de rezultat. Era draguţă dar la gust destul de „fară gust” – de indată ce am pus sare şi mărar i-am dat crezare Corinei că e tare, tare bună.

Pasta de verdeţuri:

- eu am pus frunze de rucola şi de pătrunjel pe care le-am mixat în robotul cu lama în S, am adăugat un căţel de usturoi pisat frecat cu puţină zeamă de lămaie, sare şi puţin ulei de măsline.

Asamblare:

- am intins foaia pe o hartie de copt cât de subţire am putut eu, cam 3 mm, apoi am întins brânzica cu sare şi puţin mărar cu degetele, dupa care am uns cu crema de verdeţuri şi am rulat.

Am dat la frigider pentru câteva ore şi apoi am tăiat felii.

Ȋnainte să mă pornesc la lucru am zis că mă complic, dar după ce am terminat, mi-am dat seama ca nu a fost aşa de greu şi rezultatul a fost peste aşteptari – tare bună. O recomand cu caldură, cu pastă de urzici, păpădie şi alte frunze din flora spontană.

După cum buna doamnă Elena Nită Ibrian ne învată, trebuie să folosim ce avem în casă ca ingrediente, imaginaţia, multă iubire şi cu siguranţă va ieşi ceva bun.

Această reţetă se mai poate face sub formă de tarte mici şi drăguăţe.

Vă doresc poftă bună.

Mia