PLANTELE, ARGILA SI MIEREA - IN SLUJBA FRUMUSETII DOAMNELOR

Marea Doamna Elena Nita Ibrian, spunea undeva ca la orice varsta, nu trebuie sa ne neglijam frumusetea. Si, in sprijinul acestei afirmatii aduce o serie de retete, bineinteles naturale, pe care sa le folosim pentru a avea un ten luminos, sanatos si frumos pana la cea mai inaintata varsta. Si daca ii privim pozele din ultima parte a vietii dansei, nu mai avem nicio indoiala ca se poate. Desigur ca hrana are un rol foarte important pentru a se obtine   aceasta frumusete. Desigur ca tot ceea ce facem, mancam, traim, isi pune amprenta pe fata noastra.
Recomanda, cu multa caldura folosirea argilei in diverse combinatii cu diverse sucuri de legume sau fructe in functie de tipul de ten. De asemenea recomanda cu multa convingere folosirea mierii naturale, in amestecuri cu alte produse.
Pornind de la aceste principii, eu folosesc cu multa placere o masca rosiatica pentru ca in compozitie pun si sucul de la o rosie bine coapta. Este o masca pentru toate tipurile de ten si este forte simpla dar cu efecte excelente. V-o recomand cu caldura!
MASCA DE ARGILA CU SUC DE ROSII

Ingrediente:
1-2 linguri de argila;
suc de rosii ( castraveti,   orz verde, ulei de masline extravirgin );
apa de izvor, de ploaie sau de zapada curata sau apa purificata.
Tehnologie:
Intr-un bol ceramic sau de sticla (in niciun caz metalic) se amesteca argila cu suc de rosii si putina apa, cu ajutorul unei spatule de lemn sau ceramica, pana la obtinerea unei paste de consistenta unei smantani mai groase.
Utilizare: 
Se aplica pe fata si decolteu, curatate bine in prealabil si se lasa sa actioneze 20 de minute, dupa care se indeparteaza cu ceai de musetel caldut.
Veti avea o piele neteda, catifelata si stralucitoare.
Ten luminos si viata implinita va doresc.
Cu drag,
Luciana

FLORILE COMESTIBILE - IZVOR DE FRUMUSETE, ENZIME SI VITAMINE

Doamna Ibrian, a creeat si ne-a lasat in minunatele-i scrieri, o multitudine de retete, una mai inedita ca cealalta... dar cele mai neasteptate si uimitoare retete, pentru mine au fost cele care au in compozitie flori. Pana la binecuvantatul moment in care m-am intalnit cu bucataria creativa a Doamnei Ibrian, stiam doar ca se pot manca florile de salcam, florile de trandafir (in dulceata bineinteles), florile de soc (acidulata socata), petalele de gutui, care sunt un deliciu pentru simturi si .... cam atat.
Din cartile distinsei Doamne Ibrian, am aflat ca atat in flora spontana cat si cultivata sunt aproape 100 de plante care au flori comestibile. Va dati seama ce bogatie, ce varietate de alimente sanatoase si noi, marea majoritate nici macar sa nu avem idee despre acest lucru?

Si asa, am aflat ca:
- toti pomii fructiferi au florile comestibile;
- nuferii galbeni, cei atat de gratiosi, au florile comestibile;
- focosul bujor are flori comestibile;
- nalba de gradina, nalba din flora spontana, volbura, comuna volbura au flori comestibile;
- galbenelele, papadia, bumbisorii, lumanarica, portulaca, urzica alba, sfiosii si parfumatii toporasi au frumoasele flori comestibile;
- albastra cicoare, parfumata iasomie, trifoiul rosu, dovleceii, castravetii, fasolea, lucerna, ba chiar si soia au florile cat se poate de comestibile;
- daliile si crizantemele de toamna despre care nici cu gandul nu gandeam ca sunt comestibile, chiar sunt;
- toate florile enumerate pana acum si multe altele contin enzime, vitamine, minerale si multe alte principii active necesare sanatatii noastre si nu sunt numai comestibile, ci sunt si hranitoare (stiu ele albinele ce stiu);
- se pot manca proaspete dar se pot si conserva, dupa regulile bucatariei fara foc, adica uscate la soare sau la deshidrator, sau conservate in miere.

Iar acum, ca este primavara si toate in jurul nostru infloresc si ne incanta simturile, sa ne bucuram de toate cele daruite de natura si sa le asortam cu cate o floare, fie la butoniera, fie in salata si sa-i aducem un omagiu celei care si-a dedicat intreaga viata studiului, crearii si impartasirii cunostintelor acumulate in tot ceea ce inseamna pastrarea si/sau (re)capatarea sanatatii prin metode naturale, prin hrana vie corect combinata, prin cumpatare, prin credinta.

Cu mult drag,
Luciana

LAPTE VEGETAL DIN SEMINTE DE DOVLEAC

Deoarece am primit din partea bunei mele prietena (indraznesc sa-i spun asa, deoarece asa simt, chiar daca nu o cunosc personal si chiar daca am cunoscut-o de putin timp, doar prin intermediul postarilor de pe bloguri, a mesajelor de pe bloguri si de pe mail) Doamna Mimi Walter onoranta permisiune de a posta pe acest blog, m-am gandit ca prima mea postare sa fie o reteta simpla, care se poate prepara usor, cu ingrediente putine si cat se poate de accesibile si asa....
Cu mari emotii in suflet am preparat acest lapte minunat, inspirata fiind de una dintre retetele distinsei Doamne Ibrian...

si iata ce a iesit:

Lapte vegetal din seminte de dovleac
Ingrediente:
- 1/2 cana de seminte de dovleac (eu am folosit decorticate, dar pot fi folosite si cu coaja, bine spalate) inmuiate minim 8 ore;
- 1 litru de apa de argila (se pune o lingurita de argila la 1 litru de apa, se lasa 8 ore si se poate folosi. Atentie!!! La prepararea apei de argila nu se foloseste metal sau plastic, doar sticla, ceramica sau portelan). Pentru prepararea apei de argila, eu am folosit argila Algo;
- 1 lingurita de pulbere de busuioc, sau busuioc proaspat, daca aveti;
- miere organica, dupa gust;
- 1-2 linguri pulbere de sfecla rosie, pulbere de trandafiri sau alte pulberi obtinute din plante indigene(opt);
- bucuria de a prepara reteta celei care cu mult inainte de noi si fara a avea acces la atata informatie si tehnologie, cata avem in prezent, a reusit sa realizeze atat de multe in domeniul hranei vegetariene crude.

Tehnologie:
Se pun in blender absolut toate ingredientele si se mixeaza timp de cateva minute, pana se maruntesc bine semintele de dovleac. Se gusta, se mai adauga miere daca mai este nevoie, se strecoara printr-un tifon, si se consuma.
Eu am preparat acest lapte cu pulbere de sfecla rosie, obtinuta prin deshidratarea sfeclei rosii.
In paharul din stanga imaginii am mixat si o banana si a iesit un milk shake excelent.
Pofta buna si sanatate va doresc!

Salată de dovlecel cu varză murată

Inspirată tot din cărţile doamnei Elena Niţă Ibrian, de ultima salată prezentată aşa de frumos de Ligia şi motivată de Luciana, prima mea doamna care a făcut, plăcut, mâncat, perişoarele cu varză murată am zis că e timpul să postez ceva nou. Sper să o încercaţi şi să vă placă.

Ingrediente:
- o jumătate de dovlecel – tăiat cubuleţe
- morcov – eu l-am ras cu curăţătorul de morcovi
- tinere plăntuţe de floarea soarelui
- 2 linguri varză murată tăiată fideluţă
- pătrunjel
- o lingură zeamă de lămaie
- 2 linguri ulei



Toate cele menţionate mai sus se amestecă şi se servesc alături de cei dragi cu mare bucurie.
Vă îmbrăţişăm cu drag,
Mia şi pisoiul scump.

Perişoare cu varză murată şi nuci

Bine v-am regăsit!
Inspirată din cărţile bunei doamne Elena Niţă Ibrian, m-am oprit asupra reţetei de Perişoare de varză murată şi nuci. Fiind pe fugă, am mai simplificat reţeta şi am mai adăugat şi ingrediente ce cred că se potrivesc. Formula seamană tare mult cu cea a sarmalelor crude, forma este însă de perişoare.
Avem nevoie de:
- 4 linguri varză murată
- 2 linguri faină de in să lege compoziţia şi pentru aport de fibre
- 3 linguri de hrişcă încolţită
- o roşie mică
- 2 cepe verzi
- 2 linguri nuci înmuiate
- un sfert ardei roşu
- o legatură pătrunjel
Toate ingredientele se pun la robotul de bucătarie cu lama in S şi se pulsează de cateva ori pană ce ingredientele sunt mărunţite, nu trebuie să rezulte o pastă ci un amestec omogen. Apoi se formează perişoarele, eu le-am tăvălit prin seminţe de susan amestecate cu psilium.
Poftă buna vă doresc!

Varza murată cu calciu

Bine v-am găsit dragii mei. Mă numesc Mihaela, şi de pe situl http://hrana-vie.blogspot.com am aflat de buna doamnă Elena Niţă Ibrian. Ligia a avut răbdarea să imi trimită trei dintre cărţile dânsei şi aşa am inceput să o indrăgesc tare mult.

Inspirată de reţetele dânsei, m-am gândit să fac varză murată cu calciu. Varza murată este pentru mine un ajutor de nădejde in preparatele făra foc, căci in orice salată, ciorbă crudă, mâncărică se poate adăuga pentru gust bun şi plus de calciu. Se poate mânca şi ca salată simplă cu puţin ulei, mărar si zeamă de lamâie dacă vrem o salată mai acră.

Daca nu ne permitem să avem un butoi cu varză intreagă la loc răcoros, putem să ne preparăm simplu acestă minunăţie doar cu ajutorul câtorva borcane de 1L.

Buna doamnă Elena Niţă Ibrian ne face cunoscute virtuţile acestui aliment precizand printre altele:

“Acest produs poate constitui drept leac foarte eficient pentru vindecarea hipocalcemiei. Toamna târziu, când puneţi varza la murat, in loc de 30g de sare la un litru de apă, reduceţi această cantitate la jumătate, adăugând în schimb mai multe condimente: măghiran, cimbrişor, busuioc, tarhon, şovârf, mărar, rădăcină de ghimbir, boabe de muştar dar mai ales hrean – care se calculează câte 60g la un litru de apă – ultimele trei permiţând conservarea verzei murate in cele mai bune condiţii pe un an intreg.

Cunoaştem cu toţii rolul important pe care il joacă in organism calciul ca element ce intră in structura dinţilor şi a oaselor. Varza albă conţine mult calciu. Consumată in stare crudă, preparată după reţetele din bucătăria fară foc este un remediu de neînlocuit. Pentru a-i spori conţinutul în calciu, când se pune varza la murat, i se vor adăuga coji de ouă pisate fin, cam o jumatate de lingură la 1kg de varză. După fermentarea verzei se obţine un lactat de calciu foarte uşor asimilat de organism. Calciul nu este numai un miracol constructiv, ci şi un component de legatură cu ajutorul căruia pot fi eliminate prin urină reziduri ale metabolismului bazal, mai cu semă acizii.”

Acum că ştim toate acestea haideţi să trecem la treabă. Avem nevoie de:

-       o varză albă

-       condimentele preferate; eu utilizez: mărar uscat, tarhon, ardei iute uscat si mărunţit, o linguriţă de praf de coji de ouă, frunze de dafin, câteva fâşii mici de rădăcină de ghimbir, hrean dat pe răzătoare

-       o lingură de lemn rasă cu sare mare la un litru de apă.

Varza se taie fideluţe subţiri cu un cuţit mare pentru a ne uşura munca, se freacă cu puţină sare, se adaugă condimentele, se amestecă bine din nou, după care se pune in borcane de 1 L - este bine sa îndesăm cât putem varza. Apoi dizolvăm lingura de sare in litrul de apă cu răbdare pană nu mai avem sare solidă deloc, turnăm peste varză în borcane, punem deasupra o frunză de dafin, punem capace la borcane si gata. Eu le las 2 – 3 zile pe blat la bucatarie şi apoi le duc intr-o camară unde e puţin mai rece. Peste două săptamani varza este bună de mâncat simplă sau în diverse preparate. 

Dacă avem nevoie de foi de varză pentru sarmele, primele foi ale verzii le scoatem cu atenţie, le tăiem nervurile din mijloc şi punem un borcan cu frunze la murat sau frunze printre varza taiată fideluţe.

Spor la murat varza,

Mihaela

Pe urmele doamnei Elena Niţă Ibrian - în dialog cu doamna Valeria Lazăr Podaru

Cu mare bucurie, am descoperit că există totuşi cineva la Piatra Neamţ, o doamnă minunată, care se luptă din răsputeri să nu se şteargă amintirea doamnei Elena Niţă Ibrian. Doamna Valeria Lazăr Podaru este cea mai veche şi mai apropiată colaboratoare  a doamnei Ibrian, s-au cunoscut deja în 1965, cînd doamna Ibrian  a venit în Piatra Neamţ şi a devenit profesoara doamnei Valeria. Doamna Ibrian i-a inspirat doamnei Valeria  dragostea faţă de tradiţie, faţă de costumul popular şi faţă de toate obiectele de interior specifice judeţului Neamţ. În perioada pre-revoluţionară, doamna Ibrian a studiat în taină  problemele legate de nutriţie, biologie, apicultură, iar după revoluţie buna doamnă  a avut curajul  să publice tot acest studiu referitor la terapia naturală. Nici doamna Valeria nu a avut o viaţă foarte liniştită. Fiind inginer chimist la Savinesti şi lucrând în noxe, s-a îmbolnăvit, făcând noduli şi alergie. Cu ajutorul păruintelui Iustin Pârvu de la Mănăstirea Petru Vodă şi urmând sfaturile din cartea lui Ernst Günter, a trecut la rândul sau la terapia naturală numai cu crudităţi. Doamna Valeria povesteşte în acest context: "Efectul vindecării a apărut imediat. Am prins o încredere orbească şi eram supărată că nu era şi la români cineva să creeze reţete autothone. A apărut o primă carte a doamnei Ibrian, eu neştiind că Elena Niţă e tot una cu Elena Ibrian. I-am găsit numărul de  telefon şi am sunat-o, surpriza a fost extraordinară, să constat că e buna mea profesoară de artă. Din acea clipă nu ne-am mai despărţit până la marea ei trecere. Am făcut împreună foarte multe reţete şi multe prezentări şi mese la şcoli, chiar şi la televiziune. Spunea că sunt fata ei iar eu îi spuneam mămăica. Am cultivat împreună andive în apartament, am făcut sarmale crude, ciorbe, salate, torturi, cafea Ibrian, eu fiind şi apicultoare la bază. Sunt trecută colaboratoare în toate cărţile ei şi oficial, când a venit Formula AS la Piatra Neamţ m-au proclamat urmaşa ei acum 11 ani. În ultimii 5 ani m-am ocupat însa  mai puţin, fiind nevoită să plec la Bucureşti, deoarece aveam copiii studenţi acolo. În această perioadă în care eu am lipsit, s-au infiltrat foarte mulţi care i-au promis marea cu sarea domnei Ibrian, dar de fapt i-au luat numai banii, casa şi dreptul de autor. Când m-am întors eu în Piatra Neamţ, nu s-a mai putut face nimic. Ultimele ei studii făcute cât am lipsit eu, au fost despre aloe vera şi o carte cu reţete de la muguri la seminţe. Cd-urile cu manuscrisele se găsesc la domnul profesor universitar Traian Stănciulescu, care au fost date în prezenţa tuturor persoanelor care au luat parte la comemorarea de 40 zile a doamnei Ibrian. Domnul Traian  a promis că va apărea sub denumirea de "Testamentul iubirii" lăsat de doamna Ibrian lui, dar nu a apărut nimic. Referitor la muzeul care trebuia să se facă în satul Scăricică, satul meu natal, unde este doamna Ibrian şi îngropată, nu s-a mai făcut nimic din lipsă de fonduri, iar casa de bătrâni este tot la nivelul de construcţii, neavând fonduri să o termine (mănăstirea). O să vă trimit poze cu mormântul ei şi casa de bătrâni neterminată. La ora actuală, aşteptăm primăvară ca să facem casa memorială în casa sa natală şi vă vom trimite poze. Referitor la continuarea medicinei naturale, eu am deja 7 reţete de suplimente alimentare pe care le-am numit ibriene. Sper să mă ajute Dumnezeu, să-i duc cu demnitate munca în continuare, cu stimă şi respect, pentru toţi iubitorii de frumos şi natural!" Valeria Lazăr Podaru

 Doamna Valeria mi-a trimis şi mai multe fotografii facute cu ocazia comemorării de 40 de zile a doamnei Ibrian organizate la Fundaţia Speranţa Doraly din Piatra Neamţ, doamna Valeria este doamna nemaipomenit de frumoasă cu jachetă albă-unt (despre vârsta doamnelor nu se discută, de aceea vă spun numai în şoaptă, că băiatul doamnei are 27 de ani).