Vom incerca sa adunam pe acest blog cat mai multe dintre materialele referitoare la doamna Elena Nita Ibrian - un mic omagiu adus unui om atat de mare.
A
mai trecut inca un an.... Daca intrati astazi intr-o biserica, poate puteti
sa aprindeti o
lumanare si pentru doamna Elena Nita Ibrian, caci astazi s-au facut deja
patru ani de cand buna doamna a plecat. Si iar ma uit in jur, si iar ma uit la mine
- si ma-ntristez, caci imi dau seama tot mai bine, ce mare gol a lasat
in urma sa.
Doamna Elena Nita Ibrian nu a avut de partea sa nici macar internetul, cu toate blogurile si platformele sale sociale, care pot face dintr-un necunoscut, in numai cateva zile, o adevarata vedeta. Nu a aparut nici in ilustratele strident colorate, raspandite si-n ultimul cotlon de tara. Nu s-a batut niciun post de televiziune pentru interviuri sau emisiuni cu domnia sa. Cum de a reusit atunci sa ajunga totusi la atatea minti si la atatea inimi? Mi-am pus de foarte mult ori intrebarea aceasta. Si cred ca am gasit o mare parte din raspuns: pentru ca a fost un om cu adevarat bun. Pentru ca a fost un om cumsecade (cum-se-cade!). Pentru ca a fost un om care a stiut sa-i iubeasca pe ceilalti oameni neconditionat. Pentru ca a avut un suflet curat ca apa de izvor si o inima uriasa, deschisa tuturor. Pentru ca nu a facut nimic premeditat, doar pentru a ajunge celebra sau bogata, ci pentru ca a facut totul numai din dorinta de a salva cat mai multi oameni de la o grea si inutila suferinta. Pentru ca a actionat mereu din adanca convingere, cu entuziasm, punand in toate suflet din sufletul sau. Pentru ca a fost autentica. Si pentru ca a avut o incredere nestramutata in oameni. In noi toti. Imi amintesc si astazi cu mult drag, ca atunci cand i-am spus ca intentionez sa scriu despre domnia sa si ca ii voi trimite articolul in momentul cand va fi gata, ca sa vada daca este de acord cu ce am scris, mi-a raspuns cu multa liniste in dulcele sau grai moldovenesc: "Scrieti dumneavostra ce credeti, eu sunt sigura ca o sa scrieti bine, nu este nevoie sa-mi trimiteti mie nimic!".
Imi este adesea nespus de dor de doamna Ibrian. Si-atunci, nu-mi mai ramane decat sa ma intalnesc si mai departe cu buna doamna in gand de iubire, la ceas de tihna.......
