joi, 17 februarie 2011

Sarmale

Doamna Elena Niţă Ibrian a creat foarte multe reţete de sărmăluţe crude, unele cu unt, altele vegane,  unele cu nuci, altele cu ciuperci, ş.a.m.d., mie tocmai de aceea mi se şi par aşa de bune cărţile bunei doamnei, pentru orice fel de mâncare există mai multe variante, iar  reţetele sunt foarte flexibile, se pot modifica uşor după propriul gust sau se pot adapta foarte bine la ingredientele pe care tocmai le avem în casă, lăsând în acelaşi timp propriei fantazii poarta larg deschisă.
 Mihaela, care şi ea apreciază mult cărţile doamnei Ibrian, tocmai i-a înnebunit pe canadieni cu sărmăluţele crude la o întâlnire de raw food, dar din cauză că varza canadiană nu are calitatea verzii româneşti, a fost nevoită să împacheteze şi cu varză verde, dar uitaţi totuşi ce bunătăţi i-au ieşit:  
















Mai multe despre acestă întâlnire din Canada AICI. Mulţumesc mult, draga mea Mihaela!
 Şi  Veronica, de cum a revenit în România, a pregatit sarmalele in felul ei:
Iar pentru că  am primit şi eu de puţin timp un pachet cu minunăţii  (ceapă, usturoi, argila domnului Bocan, morcovi, varză murată, Formula AS şi bineînţeles cărţi) din România, m-am apucat  să fac din nou sărmăluţele, încercând  mai multe variante, în special în nevoia de a demonstra, aşa cum a făcut-o şi doamna Ibrian în peste 60 de ani de viaţă cu hrana vie, că pentru o alimentaţie naturală, nu avem nevoie de fapt,  nici de tehnică modernă sofisticată, nici de ingrediente scumpe. După părerea mea, hrana vie românească, aşa cum a practicat-o doamna Ibrian, este în continuare absolut perfect aplicabilă în România, de către toată lumea, nu costă mai mult să pregăteşti mâncarea aşa decât să o găteşti, eu aş spune că dimpotrivă, iese totul mai ieftin!

Sarmale crude

Ingrediente:
 -o ceaşcă de nuci mărunţite - cele mai bune sunt nucile româneşti, sunt singurele despre care puteţi fi siguri 100% că sunt netratate termic sau chimic, mai ales dacă le-aţi cules poate chiar voi, cu mâna voastră dintr-un  nuc din grădina unui om cumsecade de la ţară; 
 -o ceaşcă de hrişcă germinată (sau alte cereale încolţite);
 -1-2 morcovi;
 -praz sau ceapă (eu folosesc ceapă roşie că mi se pare mie că arată amestecul mai apetisant);
 -pătrunjel verde, cimbru, piper - condimentele le puneţi cel mai bine după propriul gust;
 -frunze de varză murată, cărora li se îndepărtează nervură principală. 

 
 În această primă variantă, am mărunţit nucile cu cuţitul, iar morcovii i-am dat pe răzătoare. Se amestecă bine toate ingredientele şi se împachetează sărmăluţele în modul obişnuit.
 Sărmăluţele se pot servi pe un sos de roşii şi ardei (roşiile şi ardeii roşii se dau pe răzătoare şi se amestecă cu o lingură de ulei şi nervurile de la varză murată tăiate mărunt) sau pe frunze de salată sau pur şi simplu pe un strat de varză murată tăiată fin şi amestecată cu puţin ulei.

 Bineînţeles că se şi poate mixa totul în robotul de bucătărie, dar după cum menţionam mai sus, doresc să încerc să folosesc, cel puţin la reţele doamnei Ibrian, cât mai puţin aparate performante, de aceea în varianta a doua, am dat nucile şi hrişca încolţită prin maşina de tocat nuci (am una veche de tot, de la mama din România, este o maşină de tocat obişnuită, are însă un tambur  ca o răzătoare în locul melcului!) şi atunci umplutura a arătat aşa (am mai adăugat şi ceapă verde):

 Dacă ingredientele sunt date prin maşina de tocat, toată compoziţia devine mai omogenă şi se împachetează sarmalele mai uşor.
Şi pentru că am mâncat o săptămâna numai sărmăluţe (până am terminat varza), am făcut şi o grămadă de fotografii (nu diferă prea mult, dar eu găsesc că sunt totuşi grozav de îmbietoare):
 Mama făcea mereu sărmăluţele cu carne subţiri ca degetul, cu mult orez şi multă varză, am încercat să  fac şi eu la fel
 Ce ziceţi, vă puteţi şi voi imagina, că se poate mânca aşa ceva ca fel principal?

5 comentarii:

  1. sunt valerialazar podaru cea mai veche si apropiata colaboratoare,o cunosc din 1965 ,cind ea a venit in piatra neamt,delastatiunea de cercetari din jud.bacau.eram eleva in clasele primare in com.pingarati,jud.neamt.ea era prof dearta la liceul dearta si preda tapiseria,facindactivitati practice cu elevii din com apropiate,pintre care m am numarat si eu.ea mia inspirat dragosteafata de traditie,costumul popular,si toate obiecte de interior specifice jud neamt.in perioada pre revolutionara in taina ea a studiat probleme de nutritie,biologie,apicultura iar dupa revolutie d-na ibrian a avut curaj sA PUBLICE TOT STUDIUL ei vis a vis de terapia naturala.eu am fst inginer chimist in Savinesti si am lucrat in noxe,in urma careia am facut noduli si alergie .Cu alutorul pr.IUstin Parvu si ajutat de ernest gunter am trecut la terapie naturala numai cu cruditati.Efectul vindecarii a aparut imediat.Amprins o incredere orbeqasca si eram suparata ca nu era si laromani sa creeze retete autothone.A aparut o prima carte a d-nei Ibrian eu nestiind ca elena nita e tot una cu elena ibrian .I am gasit telefonul si i am dat telefon ,surpriza a fost extraordinara sa constat ca e buna mea profesoara de arta.Din acea clipa nu ne-am mai despartit pina la marea ei trecere.Am facut impreuna foarte multe rete si multe prezentari mese.la scoli,chiar si televiziune.Spunea ca sunt fata ei iar eu i spuneam:mamaica.Am cultivat impreuna andive in apartament,cafea Ibrian ,am facut sarmale crude ,ciorbe,salate,torturi ,eu fiind si apicultoare la baza.sunt btrecuta colaboratoare in toate cartile ei ,si oficial cind a venit formula as la Piatra Neamt m-au proclamat urmasa ei acum 11 ani.In ultimii 5 ani m-am ocupat mai putin fiind nevoita sa plec in Bucuresti,deoarece aveam copii studenti acola.In aceasta perioada in ncare eu am lipsit s-au infiltrat foarte muilti care i-au promis marea cu sarea dar defapt i-au luat banii,casa si dreptul de autor.cind m --am intors in piatra Neamt nu s-a mai putut face nimic.Ultimele ei studii facutecit am lipsit au fost pe aloe vera si o carte cu retete de la muguri la seminte.cd se gasesc la d nul prof universitar silviu stanciulescu ,care au fost date in prezenta mea.la comemorarea de40 zile d nul Traian apromis ca va aparea sub denumirea de ;testamentul iubirii lasat dedna ibrian lui dar nu a aparut nimic.referitor la muzeu care trebuiasase faca in satul scaricica,satulmeu natal,undeestedinsa ingropata,nu s-au mai facut din lipsa de fonduri iar casadebatrini este tot la nivelul deonstructii,neavind fonduri sa o termine(manastirea)osa va trimit poze cu mormintul ei si casade batrini neterminata.dupa cefamiliadinsei aaflatdemoarteaei,nefiindanuntata de moartea ei ,aceasta adat in judecata si a recuparat o parte din obiecteledestinate muzeului.la oraactuala asteptam primavaracasa facem casa memoriala in casa natalasiva vom trimite poze.referitor la continuarea de medicina naturala eu am deja 7 retete desuplimente alimentare pecare le-am numit ibriene.sper sa maajute dumnezeu sa i duc cu demnitate munca in continuarecu stimasi respect pentru toti iubitorii de frumossinatural valeria lazar podaru

    RăspundețiȘtergere
  2. Draga doamna Valeria,
    Va multumesc mult de tot pentru povestea dumneavoastra, trebuie neaparat sa va prezentam aici mai bine, deoarece sunt multi oameni care probabil vor dori sa va cunoasca sau chiar sa va intalneasca!!!
    Cu drag,
    Mihaela

    RăspundețiȘtergere
  3. Ce minunat sa avem aici la tine pe blog pe cineva care a cunoscut-o atat de bine pe Doamna Ibrian. Ma bucur mult Mimi si multumesc si eu doamna Valeria pentru ceea ce ne-ati povestit. Ne dati speranta.
    E.

    RăspundețiȘtergere
  4. E. din nou.
    Draga Mimi, cum am putut uita sa spun ca sarmalutele tale arata exceptional si banuiesc ca sunt nemaipomenit de gustoase. Voi incerca si eu negresit.

    RăspundețiȘtergere
  5. Si eu iti multumesc draga mea!
    Sa le incerci neaparat, le mananca pana si sotul meu (neamt, cu gusturi nemtesti taaare carnivore)!

    RăspundețiȘtergere